duminică, 4 septembrie 2016

LIMBAJUL FLORILOR

„“, tradus de Trandafir, Margaretă, Viorea şi Narcisă 
de Alina ALEXE 

Nu putem admira în acelaşi timp 
luna, zăpada, pădurea şi florile. 
 

Petalele roşii reprezintă declaraţii de dragoste, iar cele galbene spun că dragostea nu are şanse 

Limbajul florilor s-a născut în Persia, dar este cunoscut în multe ţări europene 

 

Legendele trandafirului 

O legendă grecească spune că trandafirul ar fi fost destinat să fie, încă de la naştere, cea mai frumoasă floare. Zeiţa florilor, Chloris, a făcut trandafirul din trupul unei nimfe moarte pe care o îndrăgise enorm şi a vrut ca noua floare să nu aibă pereche pe lume. De aceea, i-a convocat şi pe ceilalţi zei pentru a o ursi: Dyonissos i-a dăruit parfumul ameţitor, cele 3 Graţii i-au dat strălucirea, veselia şi farmecul, Zephyr, vântul de primăvară, a dat la o parte norii ca Apollo să lumineze şi s-o ajute să înflorească. În sfârşit, Ares, zeul războiului, i-a dat în dar spinii, să îşi poată apăra frumuseţea. 
publicitate 

 

Unele poveşti spun că trandafirul a apărut odată cu zeiţa frumuseţii, Afrodita, din spuma mării, înconjurând-o ca o ghirlandă. Altele susţin că trandafirul s-ar fi născut dintr-un surâs al lui Cupidon, iar spinii ar fi, de fapt, săgeţi metamorfozate ale zeului-copil. 

 

La început, trandafirul era alb, dar s-a făcut roşu când Jupiter a surprins-o pe Venus scăldându-se într-un lac încon­jurat de trandafiri (varianta persană vorbeşte despre o privighetoare atât de îndrăgostită de trandafir – acesta fiind alb, bineînţeles -, că l-a îmbrăţişat strâns, strâns până ce spinii i-au străpuns inima şi sângele a colorat floarea în roşu). 

 

Legenda Margaretei 

Margareta era o prinţesă din cale afară de frumoasă, care fusese promisă la naştere Împăratului Florilor. La vârsta de 16 ani, Margareta se îndrăgosteşte de un prinţ nespus de atrăgător şi viteaz. Cei doi plănuiesc să fugă împreună pentru a se putea căsători şi pentru a scăpa de promisiunea făcută. Împăratul Florilor află toată tărăşenia şi îl provoacă pe prinţ la duel. Cei doi se bat în săbii şi în paloşe 3 zile şi 3 nopti şi, în final, prinţul este ucis. 

 

Speriată şi îndurerată, Margareta fuge în munţi, Împăratul Florilor fiind însă pe urmele ei. Văzând că nu are scăpare, Margareta se roagă, plângând, ca mai bine să moară decât să se căsătorească cu cel ce-i ucisese iubitul. Ruga îi este ascultată şi Margareta moare, iar lacrimile-i devin şirag de perle. Îndurerat şi conştient de greşeala făcută, Împăratul Florilor o transformă pe Margareta într-o floare alba. Floarea a rămas de atunci simbolul puterii destinului, dar şi a dragostei şi este oferită doar cu intenţia serioasă a încheierii unei căsătorii. 

 

Legenda Viorelei 

Prinţesa Viorica era cea mai tânără dintre fiicele împăratului şi împărătesei regatului florilor. Datorită frumuseţii ei nemaivăzute, a fost ursită de cea de-a douăsprezecea ursitoare să fie răpită de Zâna Florilor la vârsta de 12 ani. În ciuda tuturor eforturilor părinţilor de a o păzi, Viorica este răpită de zână în primăvara anului stabilit şi transformată într-o floare albastră. De atunci, Viorica înfloreşte primăvara. Aşa cum prinţesa a trăit doar 12 ani, se pare că vioreaua rezistă, de obicei, doar 12 săptămâni până când se ofileşte. 

 

Legenda Narcisei 

Narcisa ar fi apărut la moartea lui Narcis, un tânăr singuratic, căruia îi plăcea să se plimbe zile întregi prin păduri şi pe câmpii. Fiind şi foarte frumos, se spune că ar fi răpit inima multor nimfe, dar nici una din ele nu putea spera ca dragostea să îi fie împărtăşită. Se spune chiar că una dintre nimfe, Echo, a şi murit din dragoste, lăsând în urma ei numai vocea. Chiar şi aşa, îl urma pe Narcis peste tot şi repeta toate cuvintele pe care acesta le rostea. Zeiţa Nemesis (a răzbunării), văzând cât de crud şi de indiferent este tânărul, se hotărăşte să-l pedepsească: i-a ursit să nu iubească pe nimeni niciodată, dar să se îndrăgostească de el însuşi, găsindu-şi astfel şi moartea. Nu peste mult timp, ajungând lângă un lac, Narcis şi-a zărit propriul chip în oglinda apei. Vrând să îmbrăţişeze chipul deosebit de frumos, Narcis căzu şi se înecă. Nimfele au venit să îl plângă şi l-au transformat într-o floare galbenă. 

 

Alte flori simbol 

Cea mai cunoscută utilizare a trandafirului în evul mediu a fost cea iniţiată de Papa Leon al IX-lea, în secolul al XI-lea: ceremonia trandafirului auriu, trimis anual unui monarh european, ca semn al stimei şi răsplată pentru faptele apreciate de sfânta Biserică. 

 

Lalelele sunt considerate în anumite culturi simbolul dragostei perfecte. În perioada victoriană, petalele de lalele erau folosite pentru a duce mesajele de dragoste. Petalele roşii reprezentau declaraţia de dragoste, iar cele galbene spuneau că dragostea nu are şanse. Fata care primea petale multicolore ştia că exista cineva căruia îi plăceau ochii ei. În anii 1700, Charles al II-lea al Suediei a adus din Persia în Europa un nou limbaj, cel al florilor. Graţie acestuia, se pare că un simplu buchet de flori poate susţine de unul singur o întreagă conversaţie. 
de Alina ALEXE 
 

Mesaje din flori 

Mi-a picurat în palmă lăcrămioara 
Iar crinul ca un rege mi-a surâs 
O violetă a-nflorit pe culme 
Regina nopţii râde spre apus 

E prinţ în câmpuri vara macul roşu 
Sunt freze-n primăvară peste noi 
Ne plouă cerul cu parfum de vise 
Şi ne îmbatã seara pe-amândoi 


În dans de gladiole prea măreţe 
Sunt paşi de ghiocei mici şi stingheri 
Sorbind nectarul clipelor măreţe 
Ne scufundăm în valuri de plăceri 

Şi peste toate rege, trandafirul 
Deschide uşa marilor iubiri 
Rămâne falnic să ne-ncânte viaţa 
Şi ne îndrumã-ncet, spre nemuriri... 

poezie de Mariana Eftimie Kabbout
 
 
Ce frumoase sunt florile si cate semnificatii au. 
Florile dau farmec lumii in care traim. Sunt imbracate in culori deosebite si cu un parfum ce te face pur si simplu sa te indragostesti de ele. 
Florile te pot si rasplati daca ai grija de ele, devenind mai vii, mai expresive. 
"Limbajul florilor" s-a dezvoltat in epoca Victoriana si erau trimise pentru a transmite un sentiment sau un mesaj. Florile pot aduce noroc sau ghinion. Ele pot exprima asa de frumos dragostea, prietenia, dar si gelozia si ura. 
Gestul de a oferi flori cuiva reprezinta un gest de pretuire, iar daca se cunoaste si semnificatia florii oferite, atunci se va pretui mai mult gestul.
 

sâmbătă, 23 iulie 2011

ACEEASI FLOARE


Iubito, pe prispa ti-am pus
O floare din lumea de sus,
O floare din insula Marte,
O floare a cailor moarte.

Ea are petalele lungi,
Suflînd ai sa poti sa le smulgi,
Iubito, eu flori nu prea stiu,
Sînt un gradinar damblagiu.


Nu stiu - trandafir, liliac
Pe toate ca tine le fac,
Pe toate le-aduc la un fel
Lalea, trandafir, ghiocel.

O floare a vietii vecine
Si care miroase a tine.
Iubito, pe prispa tu ai
O floare din insula Rai. 



Adrian Paunescu

marți, 12 iulie 2011

TRANDAFIRUL ALBASTRU


Un grădinar idealist,
Muncind cu pasiune 
A devenit specialist 
Curent, cum azi se spune.
Avea-n grădină multe flori
Din cele mai frumoase,
Puse pe soiuri şi culori,
În rânduri aspectuoase.
În mozaicul natural
Nimic nu contravine
Şi orice element floral
Era cum se cuvine.
Şi orice analizare 
Exigentă s-a făcut,
Această realizare
Impresiona plăcut.
Dar grădinarul nu era 
Prea mulţumit de sine
Şi sigur, nu exagera,
Dacă dorea mai bine.
Ar vrea să fie înţeles
Că nu se lăcomeşte,
Are flori multe, pe ales,
Dar ceva îi lipseşte.
Cum cerului i s-ar părea 
Că i-ar lipsi un astru,
El în grădină îşi dorea 
Un trandafir albastru.

Natura însă a omis
Pe-acesta să-l creeze,
Dar s-ar putea, este convins
Să se realizeze.
Simţind în sine un impuls,
Naturii ferm îi spuse,
Că orice har îi va fi smuls
Şi tainele pătrunse.
Hotărî să n-aibă pace,
Îşi asumă acest rol,
Folosind orice mijloace,
El să umple acest gol.
Aplică polenizarea
Între trandafiri de soi,
Sperând în realizarea
Unor flori de culori noi.
Încercă şi chimizarea,
Cu dozajul indicat, 
Nădăjduind că-ntâmplarea
Îi va da un unicat.
Dar zadarnice erau toate,
Toate încercările,
Iar de pe grădinar curgeau
Într-una sudorile.
Cu toată perserverenţa,
Evitând erorile,
Repeta experienţa,
Combinând culorile.
Dar din această trudă grea
Obţinea aceleaşi flori,
Iar trandafirul înflorea
În vechile sale culori.
Prin altoiri, iarăşi nimic,
Să crească în prestanţă,
Un mic succes, oricât de mic,
Să-i dea măcar speranţă.
Ceru şi i se oferi
Material să-nveţe,
Că poate va descoperi
Metode îndrăzneţe.

Mult nu are ce reţine,
Dar procedă ştiinţific, 
Convins că poate obţine
Un rezultat mirific.
Încrucişă soi după soi,
Combină culori mereu,
Obţinu chiar nuanţe noi,
Dar nu trandafirul său.
Totuşi, într-o dimineaţă,
Când istovit se trezi,
Îi fu dat să aibă-n viaţă
Cea mai minunată zi.
Pe cer parcă răsărise 
Un nou şi mândru soare,
Că-n grădină înflorise 
Un trandafir albastru.
La început rămase mut
De stranie uimire
Şi-ntr-un fel chiar s-a temut,
Prea mult să îl admire.
Atât de fragil îi pare
Pentru o mângăiere
Şi crede că va dispare 
La prima adiere.
Ce petale!... Ce culoare!...
Transparenţă de safir...
Ce mai minunată floare 
E albastrul trandafir!...

Veniră primii curioşi
Din jur şi depărtare
Şi savanţi invidioşi
Pe grădinar şi floare.
Evlavioşi îi admirară
Trandafirul unicat
Şi unanim considerară
Că trebuie multiplicat.
Copleşit de încântare,
Botanistul se fălea,
Sperând într-o repetare
A florii care pălea.
Că-n timp ce-n interior
Petalele se desfăceau,
Cele din exterior,
Îmbătrânite, se treceau.
Toate având inerent 
Un sfârşit trist, natural,
Absolut indiferent
Dacă-n mod lent sau brutal.
Nu e de mirare deci
Că tot mai mulţi admiratori,
Îi aruncau priviri reci,
Zâmbind îngăduitori.
Şi cu fiecare zi
Numărul se-mpuţina,
Iar grădinarul se trezi
Singur cu opera sa.
Însă tot mai făcu-ncercări
Complexe, complicate
Şi persistă în repetări,
Dar fără rezultate.
Acum toate îi sunt clare,
Ca un curat ametist,
Vede că din întâmplare
A devenit botanist.
O speranţă tot mai are,
Că totuşi prin butăşire,
Va obţine plante rare,
Cu aceeaşi însuşire.
Dar în vara următoare 
Trandafirul l-a trădat,
Înflorind altă culoare,
Iar el s-a simţit prădat.
De rezultatul unei trude 
Cu sudoare obţinut,
Primind din partea soartei crude
O lovitură ca de cnut.
Încercări uluitoare,
Repetate insistent,
Nu dădură altă floare,
Cu toate că lucra atent.
Sublima perpetuare
Nu mai fu un subiect
Şi orice nouă-ncercare
Rămase fără efect.
Şi grădinarul botanist
În toată lumea publicat,
Rămase un idealist,
Iar trandafirul unicat.
După această-ntâmplare,
Grădinarul botanist,
N-a mai creat altă floare
Şi-a devenit realist.
Îndemnând pe toţi să facă
Numai ce e de folos, 
În aşa fel ca să placă
Şi acceptat ca frumos.
Să se vadă de departe,
Ce se vrea şi ce se poate,
Fiecare având parte
De tot ce-i util şi place.
Un grădinar nefericit
E omul în viaţa lui,
Zadarnic i-a îmbobocit
Floarea idealului.
Dar un ideal ce are
Existenţă efemeră,
Iar marea realizare,
Îi devine o himeră.
Că aşa e-n omenire,
Cel care nu străluceşte
Prin fapte, idei, menire,
Singuratic rătăceşte.
După faimă trecătoare
Şi priviri admirative,
Sub zâmbete-nşelătoare,
El culege invenctive.
În practică şi-n concepţii,
În mic sau universal,
Rarităţile-s excepţii,
Deviate din normal.
Fără acel singur astru,
Cerul tot cer rămânea, 
Fără trandafir albastru
Grădina nu dispărea.


Omule, ia seama bine, 
Oricine-ai fi, orice-ai fi,
Totul va fugi de tine
Şi vei dispare-ntr-o zi.
Devenind un stârv inert,
Pentru care nu văd cum 
Va mai fi ceva incert,
Sau întoarcere din drum.


 ''Nu fiti tristi ca trandafirul isi pierde petalele... La fel ca in viata, unele lucruri trebuie mai intai sa paleasca, pentru ca apoi sa renasca.''

MESAJE DIN FLORI




Mi-a picurat în palmă lăcrămioara
Iar crinul ca un rege mi-a surâs
O violetă a-nflorit pe culme
Regina nopţii râde spre apus
E prinţ în câmpuri vara macul roşu
Sunt freze-n primăvară peste noi
Ne plouă cerul cu parfum de vise
Şi ne îmbatã seara pe-amândoi
În dans de gladiole prea măreţe
Sunt paşi de ghiocei mici şi stingheri
Sorbind nectarul clipelor măreţe
Ne scufundăm în valuri de plăceri
Şi peste toate rege, trandafirul
Deschide uşa marilor iubiri
Rămâne falnic să ne-ncânte viaţa
Şi ne îndrumã-ncet, spre nemuriri...

''Frumusetea trandafirului si gingasia crinului nu umbresc farmecul simplu al narcisei sau parfumul violetei. Daca fiecare floare ar fi fost un trandafir, de exemplu, primavara si-ar fi pierdut farmecul.'' Therese of Lisieux

luni, 11 iulie 2011

MESAJUL FLORILOR


Florile au un limbaj aparte. Cat de incantator ar putea sa vorbeasca un tanar iubitei sale fara sa foloseasca cuvintele! Cat de delicat poate aceasta sa-i raspunda prin "vorbe parfumate"! Calea cea mai usoara prin care poti sa-ti exprimi sentimentele si ceea ce gandesti este cea a inmanarii unui buchet de flori persoanei iubite.
Miturile, povestile biblice, fabulele, toate au incercat sa elucideze misterul semnificatiei florilor. In anii 1700, Charles al II-lea al Suediei a introdus un nou limbaj in Europa, in momentul in care a adus din Persia asa numita "arta a limbajului florilor". In secolul urmator s-au publicat prelegeri intregi pe aceasta tema, secretul fiind dezvaluit tuturor. 
O intrega conversatie poate sa aiba loc intr-un simplu buchet de flori. Vor fi voci insa, care pot sa spuna ca astazi, cand informatia se poate transmite cu viteza gandului, dintr-o parte in alta a globului, cand exista E-mailul, toate acestea si-au pierdut din sens. Dar oricat de mult ar evolua omenirea si oricat de multe alte mijloace de comunicare vor aparea, florile vor fi mereu mesagerul dragostei iar semnificatia lor va continua sa fie importanta pentru noi.
Deci, daca doresti sa-i faci iubitului cunoscuta dragostea pe care i-o porti, ziua de 14 februarie iti da posibilitatea asta. Trimite-i flori si va sti! Florile sunt mult mai subtile decat un simplu E-mail si spun mai multe lucruri decat ti-ai imagina vreodata.
Iata cateva dintre semnificatiile atribuite acestora:

Albastrea: delicatete
Anemona: anticipare, slabiciune
Begonie: ganduri negre
Boboci de trandafir: iubire si puritate
Brad: timp
Cactus: suferinta
Cala: frumusete magnifica, mandrie
Camelii albe: esti adorabila
Camelii rosii: esti in inima mea
Camelii roz: dor
Campanula: magie
Caprifoi: prietenie
Cimbru: curaj, energie
Ciubotica cucului: frumusete tanara
Condurul doamnei: am incredere in dragostea mea
Coroana imperiala: persecutie
Crin alb: puritate
Crin de apa: puritatea inimii
Crin galben: falsitate
Crizantema: optimism, bucurie
Crizantema alba: adevar
Crizantema galbena: ofensa
Crizantema rosie: te iubesc
Dafin: coroana poetilor
Degetel rosu: nesinceritate
Feriga: sinceritate
Floarea soarelui: a castiga dragostea cuiva
Galbenea: fericire
Garoafa alba: dulcete si iubire, dragoste pura
Garoafa galbena: m-ai dezamagit
Garoafa rosie: inima mea este asemenea unei torte
Garoafa roz: nu te voi uita nicodata
Garofita: vitejie
Gentiana: puritate
Ghinda: simbolul nordic al vietii si al nemuririi
Ghiocel: prieten la nevoie
Gladiole: florile gladiatorilor, sinceritate
Iasomie: abundenta de dragoste
Iedera: incredere
Imortele: dragoste eterna
Iris: mesaj
Lalea: simbolul dragostei
Laur: faima
Levantica: puritate, tacere
Liliac alb: tinerete, inocenta
Liliac rosu: primele emotii ale dragostei
Lotus: iertare, dragoste instrainata
Mac: uitare
Maghiran: dragoste, fericire
Magnolie: nobilitate
Margareta alba: inocenta
Margareta rosie: frumusete
Maslin: pace
Mirt: dragoste impartasita
Muscata: gentilitate
Nalba: ambitie
Narcisa: vanitate
Narcisa galbena: dragoste neimpartasita
Nemtisor: lumina, veselie

Nu- ma-uita: dragoste adevarata, prietenie si fideliate
Orhidee: frumusete
Panseluta: simbolul iubitului, al amintirilor
Papadie: simbolul soarelui, al cochetariei
Paralute: fidelitate si inocenta, simplitate
Portocal: casatorie
Rozmarin: amintire
Salcam: dragoste tainica
Salvie: fericire
Soc: tradare
Trandafir: dragoste
Trandafir alb: sunt demn de dragostea ta
Trandafir galben: gelozie
Trandafir rosu: pasiune
Trandafir roz: placere si suferinta
Trifoi: loialitate
Trifoi cu patru foi: noroc
Urzica: calomnie, defaimare
Violeta: modestie
Violete albastre: incredere
Zambila: durere
Zambila alba: sunt mandru de tine
Zambila albastra: continuitate a sentimentelor
Zambila Rosie: imi pare rau
Zambila roz: joaca
 La început, trandafirul era alb, dar s-a făcut roşu când Jupiter a surprins-o pe Venus scăldându-se într-un lac încon­jurat de trandafiri (varianta persană vorbeşte despre o privighetoare atât de îndrăgostită de trandafir – acesta fiind alb, bineînţeles -, că l-a îmbrăţişat strâns, strâns până ce spinii i-au străpuns inima şi sângele a colorat floarea în roşu).